Există în legendele urbane un mit legat de angajați care ar sustrage de la locul de muncă diverse obiecte, precum stick-uri, pixuri, câni, usb-uri etc. Dar cum nu pot lasă să tăinuiască acesta serie de zvonuri ciudate și complet neadevărate, simt nevoie de a restabili adevărul despre aceasta sacră instituție: biroul și despre locuitorii săi.
Istoria din care provine mitul
Ca orice legendă, există o parte de adevăr ce sta la baza acesteia, dar care o fost modificată, din dorințe răzbunătoare ale oratorilor.
Așadar, într-un secol îndepărtat (fără îndoiala nu în secolul 21, fiindcă acesta a fost unul domnit de corectitudine și principii morale) a existat un angajat cu un tic ciudat. Iar modul în care acesta se manifesta, era neașteptat, iar perioada de manifestare al acestuia era mai bizară. Timp de 7 ore și 56 de minute angajatul avea un comportament complet firesc. Își rezolva toate sarcinile în mod responsabil, dar cu 4 minute înainte de a părăsi locul de muncă, când se pregătea să își strângă lucrurile personale pentru a se îndrepta spre ieșire, auzi o șoaptă. Era pixul, cel al firmei. Acesta îi povesti singurătatea de care suferă acolo, modul în care este tratat de ceilalți angajați și își exprima dorința asidua de a-și găsi un nou cămin în ghiozdanul angajatului. Deși acesta nu dorea să comită o așa crima, ceda sub presiunea obiectului neînsuflețit.
Istoria se repetă, dar acestuia au început să îi vorbească și alte obiecte din cadrul biroului. Și cum el era cu suflet bun, nu se îndura niciodată să rămână pasiv în fața rugăminților.
Restul e doar ficțiune
După cum am precizat și în începutul textului, toată această istorisire a fost folosită ca baza de la care s-a pornit o cruntă generalizare. Nu aș putea nega dispariția completă a acestui sindrom, fiind fără îndoiala din cauze genetice, dar posibilitatea ca angajații să recurgă la aceste gesturi mă înspăimânta.
Pentru o secundă doar, fiindcă îmi amintesc rapid ca majoritatea angajaților trăiesc o legătura prea puternica cu companiile la care lucrează, ca măcar sa își imagineze pentru o clipa cum un astfel de mit ar prinde viață.
Concluzionând, ați fost martorii procesului in care ia naștere un mit. Din păcate, acesta este un mit foarte trist, creat de vreun manager concediat, care simțea nevoie de a-si împrăștia veninul asupra angajaților de o moralitate ireproșabila.
Și totuși, care este explicația obiectelor dispărute din cadrul companiilor?
Ei bine, acesta este un mister inexplicabil, care ar putea să aibă, sau nu, legătură cu un mitic sindrom genetic.
Dar cum fără a exista dovezi clare, nu doresc să dau naștere a unor noi legende, prefer să las timpul, sau camerele de supraveghere să contureze o relatare cât mai apropiată de adevăr.